Despre estetica uratului.

Am amintit atat in mod direct,cat si indirect in posturile anterioare despre prejudecata si efectele sale in plan social,spiritual si ideologic.Acum a sosit momentul prielnic sa vorbim un pic si despre arta.Da,si ea are de suferit.Sa nu va inchipuiti ca prejudecata in sine este doar o mica pata pe o suprafata neteda,pentru ca ati fi indusi intr-o mare erroare;toate lucurile din jur capata o alta nuanta in prezenta sa,aceasta distrugand si reconstruind universuri dupa bunul sau plac.Si,pentru a demonstra acest lucru,dar si in ideea de a scoate la iveala o latura a esteticii in care eu gasesc multe sensuri,mi-am zis ca ar fi adecvat sa astern cateva cuvinte despre estetica uratului.In opinia colectiva uratul reprezinta un lucru caracterizat in linii mari de aspectul "neplacut" in cazul unei o imagini vizuale,iar in situatia in care oamenii se refera la un gest/o fapta este identificat cu raul in sine.Sunt sigura ca parintii adesea v-au spus "Nu face acest lucru pentru ca este urat!"Ei bine,ca de obicei,daca patrundem nitel in esenta lucrurilor observam ca uratul,aidoma multor altor lucruri,este o sabie cu doua taisuri.Unii ar fi de parere ca denumirea de "estetica a uratului" este contradictorie,intrucat estetica nu poate sluji decat frumosului,iar acesta din urma se afla la un pol opus uratului.Oare? Nu stiu ce sa spun in legatura cu felul in care altii vad asa-zisul"urat",dar dupa opinia mea o armonie exista in aproape orice.Natura(in primul rand) are un fel al naibii de precis de a orandui lucrurile.Avand in vedere ca o campie plina de flori,dar in acelasi timp si o mlastina inconjurata de copaci uscati se definesc prin armodie deplina din punctul de vedere al culorilor(intalnim nu de putine ori game cromatice!)si a multor altor aspecte,nu putem spune ca prima este mai frumoasa decat cealalta si nici invers.Asadar,am descoperit cheia unei estetici desavarsite:armonia.Acum ne putem duce mai departe,si anume la ceea ce este realizat de fiinta umana.Fara doar si poate intervine transformarea,ceea ce inseamna ca o armonie se distruge pentru a fi creata alta.Cati oare reusesc sa faca asta?Este adevarat ca multi incearca,dar cei care sunt foarte aproape de reusita(pentru ca niciodata nu poate fi vorba de perfectiune) se pot numi cu mandrie "artisti".Si cum artistul(a se lua ca un termen colectiv) este dator sa arate toate aspectele vietii si lumii inconjuratoare,operele sale(sculpturi,picturi,opere muzicale,opere literare,etc)nu pot vorbi numai despre domnite inconjurate de valuri de catifea si copaci roz.Intr-un post anterior am mentionat in trecere arta lui Gunther von Hagens.Am ales acest exemplu pentru ca realizarile acestui om au avut un impact semnificativ asupra mea,in sensul bun al cuvantului.Pentru cei carora inca nu li s-a adus la cunostinta,Gunther von Hagens este un anatomist de origine germana foarte controversat,cunoscut datorita tehnicii sale neobisnuite(eu as spune ingenioasa)de a conserva cadavrele prin plastifiere.Am spus ca este controversat pentru ca din pacate multi oameni nu sunt capabili sa treaca acea bariera a fricii si dezgustului cauzate de un lucru pe cat de misterios,pe atat de natural(moartea)si sa vada esenta creatiei sale.Multe dintre opere sunt expuse in muzee cu acest specific(body museums) si sunt de o estetica incontestabila.Ele infatiseaza fiinta umana fara niciun dedesubt:se pot observa in detaliu musculatura,organele externe,dar si cele interne,expuse intr-o maniera expresiva(corpurile sunt asezate astfel incat se para ca simuleaza anumite activitati).Ca si o gluma,sunt opere de arta"in carne si oase".Daca e sa luam partea filosofica a lucrurilor,cand ma uit la ele parca le si aud soptindu-mi usor in ureche "Carpe diem!".Oricum,potrivit mersului normal al lucrurilor,oamenii au nevoie de ceva timp pentru a digera noile aparitii in materie de arta.Sa ne amintim putin de Tudor Arghezi(pentru ca imi place sa ma scarpin invers),omul care a introdus pentru prima data notiunea de "estetica a uratului"in poezia romana (nu s-ar spune ca i-a fost foarte usor),cel mai cunoscut volum de poezii fiind "flori de mucigai",inceput si elaborat pe parcursul celor doi ani in care poetul se afla la inchisoare(a fost acuzat de tradare deoarece colaborase cu autoritatile germane de ocupatie)! Insasi eul liric afirma in poezie"Le-am scris cu unghia pe tencuială/Pe un părete de firidă goală,/Pe întuneric, în singurătate,/Cu puterile neajutate".Sa facem acum un exercitiu de imaginatie:un om inchis intre patru pereti,infometat,fara vreo sursa de lumina sau caldura,care este nevoit pe deasdupra sa mai suporte si singuratatea isi aduna toate fortele si resursele mentale pentru a scrie.Si despre ce poate scrie daca toata realitatea care il inconjoara se limiteaza la doar cativa metri patrati?Evident ca trebuie sa se conformeze situatiei.Acum,daca facem referire la simplul perete al inchisorii,el este vechi,zgariat si supramucegait,in aparenta o parte a unui mediu insalubru si nefavorabil fiintei umane.In esenta,tot ce se afla acolo isi are locul lui bine stabilit,formand un echilibru negru.Ce s-ar fi intamplat daca acel perete era vopsit,sau,mai mult,asa ca prin absurd,pe el mai era asezat si un tablou?Totul se transforma intr-un adevarat kitsch,pierzand intreaga armonie,prin urmare,orice farama de estetica,pentru ca un astfel de perete este ceva comun,o trivialitate incapabila de a naste vreo idee filosofica,de a da startul vreunei cugetari.Faptul ca scrie,faptul ca are totusi despre ce sa scrie ii pastreaza poetului mintea libera si il feresc de nebunie,il scapa de pericolul de a deveni incetul cu incetul un animal.Teoretic,opera lui Tudor Arghezi a fost acceptata si luata ca atare,dar practic,daca te uiti prin gaura peretelui mucegait vei observa o societate care inca arunca cu bolovani in oricine da vreun semn ca ca ar avea idei "urate".Sper ca s-a inteles unde am vrut sa ajung cand am vorbit la inceput despre prejudecati.Intr-un fel sau altul omul este dator sa arate respect fiecarei creatii de bun simt si de bun gust si sa renunte la a-l mai lua din start in brate pe "nu-mi place"(sau,intr-un limbaj mai neacademic"e naspa")pentru ca prin respingere iti inchizi o usa care poate duce spre descoperiri marete.